Laurențiu Grigoriu

Dacă-l cauți pe Laurențiu Grigoriu, o să-l găsești cel mai probabil la ferma de vaci. În freamătul vântului, lătratul câinilor și mugetul animalelor. În soare ori ploaie. Este acolo în orice zi, aproape la orice oră. Acolo e „acasă”.

Pentru el casa și ferma înseamnă același lucru. Nu poate exista una fără cealaltă, nu-și poate închipui viața fără animale. Acum crește 46 de vaci. Iarna, într-un grajd ridicat lângă casa lui din satul gălățean Călmățui, vara, într-un adăpost aflat la marginea satului. La Deal. Fabrica Artesana de la Tecuci este la doar 33 de kilometri de fermă, așa că lapte mai proaspăt decât cel de la vacile lui Laurențiu Grigoriu cu greu mai ajunge acolo.

Fermierul este un om al satului. Cu vorba hotărâtă, puternică, sinceră, deschisă, îmblânzită însă puțin de accentul dulce al locului. Acolo s-a născut, acolo a crescut, acolo s-a căsătorit și i-a venit pe lume băiatul, acolo are de gând să moară. Iar în ceea ce privește animalele… „ Iubesc animalele de când am venit pe lume!”, spune el. „Când am deschis ochii, am dat cu ei de animale. Părinții aveau în gospodărie porci, păsări, cal, vaci. Cresc vaci de când mă știu.”

A făcut doar 8 clase și regretă asta. Îi îndeamnă pe toți cu care vorbește să facă școală, să citească. El a început să muncească tare devreme, era adolescent încă. Tot cu animalele s-a ocupat. Le-a crescut, le-a îngrijit, le-a dus la târg. N-a fost o viață ușoară, dar el era fericit. Devenit însă tată, a ținut ca băiatul lui să facă școală multă. Georgian Grigoriu are 21 de ani și este student la Drept, în Galați. Asta după ce a terminat un liceu economic cu media 9 la Bacalaureat. Tata este foarte mândru de el. Din când în când, atunci când are nevoie de ajutor la fermă, îl sună și îl roagă să muncească alături de el câteva zile. Iar băiatul își lasă cursurile de drept și îl ajută întotdeauna. Deși viața la fermă e aspră iar zilele de muncă, atât de lungi, fie că-i iarnă ori vară.

N-are de ales, de aceea își sună Laurențiu Grigoriu băiatul. Îi este foarte greu să găsească oameni care să muncească la fermă. Greu de tot. Pentru că cei mai mulți dintre oameni sunt neserioși, spune el. Muncesc o zi – două, pentru că au nevoie de bani și pe urmă pleacă. Ori, ca să ai grijă de animale, trebuie să ai și chemare pentru asta. Trebuie să ții la ele! Să îți pese de ele. De altfel, Laurențiu consideră că seriozitatea este cea mai importantă calitate a unui om. Să faci întotdeauna ce spui, să termini mereu ceea ce începi. A traversat clipe grele în viață, tot din cauza unor oameni care nu și-au ținut promisiunea. În urmă cu mai bine de 20 de ani a fost nevoit să își vândă toate vacile din cauza unor probleme cu pășunea.

„Au urmat zile de coșmar!” își amintește acum Grigoriu. „Eram atât de nefericit!”. Doar 12 zile mai târziu și-a cumpărat din nou vaci, iar viața i-a reintrat pe făgașul ei normal, cu bune și mai puțin bune. Soția îi este însă întotdeauna alături. Îl ajută cu vacile, spală tancurile de lapte, le gătește oamenilor, tot ce e nevoie! Asta este viața lor și nu se plâng niciodată. Concediu au foarte puțin în fiecare an. Cel mult 5 zile, la mare ori în Deltă. Dar nu mai mult de 5 zile și niciodată în străinătate.

„Nu am cum! Dacă mă sună de la fermă și îmi spune că s-a întâmplat ceva rău acolo, păi ce fac dacă sunt plecat în străinătate?! De aici, de la noi, pot să ajung imediat acasă și să rezolv ce e de rezolvat. Nu merge să faci afaceri cu animale dacă nu ai inimă pentru ele! Dacă mulți ar iubi animalele așa cum le iubesc eu….”

Da, e nevoie de multă iubire să te trezești în fiecare dimineață la ora 4.30, așa cum se trezește Laurențiu. Imediat după aceea începe mulsul, iar apoi vacile din rasa Holstein și Bălțata Românească își primesc micul dejun. Tainul. Hrană uscată compusă din lucernă, boabe de porumb ori șrot. Un fel de tărâțe ori amestec vegetal zdrobit după ce anumite plante trec prin presă. De exemplu, resturi de floarea soarelui din care a fost scos uleiul. Fermierul spune că a observat din proprie experiență că vacile au nevoie de așa ceva înainte să fie scoase pe pășune, după primul muls. Nu se simt bine dacă mănâncă la prima oră iarba proaspătă, încă plină de rouă. Dar, după tain, sunt scoase pe pajiște și lăsate să cutreiere în voie. Stau afară până după-amiază la ora 16.30 când sunt duse la al doilea muls al zilei. Este foarte important ca în fiecare zi atât mulsul de dimineață, cât și cel de seară să fie făcute la aceeași oră. „Dacă așa le înveți, păi respectă-le nevoile!”, spune Grigoriu. În timpul celui de-al doilea muls, vacile primesc din nou de mâncare și apoi beau apă de fântână. De la cele 46 de vaci pe care le are acum, mulge zilnic aproape 500 de litri de lapte care pleacă spre fabrica Artesana.

Cum a ajuns să colaboreze cu Artesana? În urmă cu vreo 5 ani a ajuns la o neînțelegere cu cel căruia îi vindea pe atunci laptele vacilor. Nu își primea banii la timp. Tot o treabă de neseriozitate! Iar o fermă cu zeci de animale nu poate funcționa fără bani. „Eram în impas, nu știam ce să fac cu laptele!” Din fericire a aflat că nu departe de satul lui, de Călmățui, Alina și Daniel Donici au ridicat o fabrică de procesare a laptelui. A mers acolo și s-a întâlnit cu Alina.

„Mi-a plăcut din prima de ea”, povestește acum Grigoriu. „A vorbit pe limba noastră, a țăranilor. Mi-a spus direct în față de ce are nevoie. Ce trebuie să facem, cum trebuie să producem, care sunt condițiile de igienă pe care ei le pretind”.

De atunci, din acea zi, trimite la fabrica din Tecuci laptele muls de la vacile lui. „Sunt oameni serioși, de nota 10, au zis că îmi dau banii în 15, păi în 15 mi i-au dat întotdeauna. Nu au întârziat niciodată”. Asta a făcut ca Laurențiu să le povestească despre soții Donici și altor mici crescători de vaci din zonă, care au devenit la rândul lor furnizori ai fabricii din Tecuci.

Cum își vede Laurențiu Grigoriu viitorul? „Păi tot cu vacile. Dar aș vrea să fac ceva mai modern. Poate să accesez niște fonduri. Și acum mă supăr când îmi amintesc că, prima oară când am vrut să cresc vaci, cei de la DSP mi-au cerut să am gresie și faianță în grajd. Păi pe atunci eu nu aveam nici la mine în casă! Dar e timpul să dezvolt ferma.”

Are de gând să crească vaci atât cât va fi sănătos și în putere. Nu își dorește altceva. „O să am grijă de vaci până la ultima suflare. Asta mă face fericit!”.

Iar când nu va mai putea să se ocupe de fermă, și-ar dori să o lase băiatului lui. Dacă își dorește și el asta. Până atunci, Laurențiu Grigoriu va trimite spre fabrica Artesana lapte proaspăt de la vaci crescute cu multă grijă și iubire. Pentru că asta îl face fericit.