Datorită acestei rețete simple, bunătățile din lapte produse în fabrica lor din Tecuci sunt dorite astăzi în cele mai importante magazine din întreaga Românie și de tot mai mulți români. Ambalajele întotdeauna din sticlă ori etichetele fine nu vă pot spune însă și povestea companiei Artesana. O să v-o spun eu. Sunt unul dintre voi, dintre cei care au gustat și știu cum sunt produsele Artesana. Vă rog să credeți fiecare cuvânt pe care îl voi scrie. Aceasta nu este o reclamă. Este o poveste adevărată din România. O poveste scrisă de doi români și cei trei copiii ai lor în timp, cu trudă, uneori cu sacrificii, temeri și clipe grele. Dar este și o poveste cu multe victorii meritate, stropită uneori cu lacrimi de bucurie. Este povestea succesului dobândit în tihnă, nu peste noapte, cu muncă și fără compromisuri.

A fost odată ca niciodată

Ca orice poveste care se respectă, și povestea noastră începe mai demult. Pe când Alina și Daniel Donici erau copii. Este perioada în care ne formăm ca oameni, iar amintirile au rol de valori. Daniel își amintește cu drag de bunătățile din lapte pe care i le dădea bunica Ruxandra în căsuța dintr-un mic sat din nordul județului Galați. În primul rând îi este dor de iaurtul cu „lostopane” pus la prins în ulcele de lut ori borcane mari de sticlă. Daniel își amintește că „atunci când turnam iaurtul în cană, bucăți mari de lostopane se desprindeau ca niște iceberguri, cădeau cu viteză și ne stropeau cu zer.” Bunica Ruxandra a transformat lactatele din cămara de lângă bucătărie în cele mai gustoase amintiri ale copilăriei lui: plăcinte „poale-n brâu”, Pască de Paște, mămăligă caldă cu brânză proaspătă și smântână ori lapte rece cu mămăligă.

Iar Alina Donici are clar întipărită în memorie imaginea mamei ei care venea în fiecare zi de la alimentară cu sacoșele încărcate cu sticle de lactate. Ambalaje de sticlă. Întotdeauna de sticlă.

Ani și ani mai târziu, în 2007, aceste dragi amintiri au revenit ca un torent de bun și bine atunci când Alina și Daniel Donici au gustat dintr-o bucată de brânză de capră maturată adusă de un prieten din Spania. Erau tineri căsătoriți, corporatiști, iar primul lor copil, Bianca, venise nu demult pe lume. Brânza fusese făcută într-o mică fabrică artizanală din Catalonia. Le-a adus aminte de gustul natural, curat, adevărat al lactatelor, gust pe care nu-l mai simțiseră din copilărie. Nu aveau deloc experiență cu lactatele, dar și-au dat imediat seama că era bună. Foarte bună. Atât de bună, încât Daniel a spus imediat: „Trebuie să facem și noi așa ceva, în România!”. Alina își amintește acum că i-a luat ceva timp soțului ei s-o convingă. Dar nu mult. Își doreau să facă împreună ceva bun, pur, diferit de ce se se găsea în magazinele din țară. Pentru ei și pentru Bianca, fetița lor. Au vizitat fabrica din Spania, iar asta i-a convins definitiv. Aveau doar douăzeci și ceva de ani, era momentul perfect să pornească pe propriul drum.

Visul se transformă în realitate

În 2008, s-au pus pe treabă. Au făcut împrumuturi pe persoană fizică, garantând cu casa lor și a părinților lor. Au cumpărat la licitație clădirea unei foste societăți agricole din Tecuci, orășelul în care se născuseră amândoi. Clădirea era o ruină, dar asta nu i-a speriat, ba dimpotrivă. Vedeau cu ochii minții ce va fi acolo, în ce o vor transforma. Aveau însă nevoie de bani pentru ridicarea viitoarei fabrici. Au făcut proiectul cu ajutorul unui tehnolog de la Institutul de Proiectare Galați. Cum România aderase în urmă cu doar un an la Uniunea Europeană, era necesară respectarea celor mai înalte standarde pentru a obține finanțare de la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Au modernizat proiectul inițial, iar asta i-a ajutat mai târziu. Costurile ridicării fabricii s-au dovedit însă a fi mult mai mari decât au preconizat. Dacă inițial estimaseră că vor avea nevoie de 200 de mii de euro, treptat suma necesară a crescut la aproape un milion.

Începea aventura. Dar în ciuda optimismului lor, a tinereții, a puterii de muncă, a susținerii necondiționate a părinților și a dorinței de a construi ceva cum nu mai era în România, au urmat primele momente cu adevărat grele. Erau mai tot timpul pe drumuri, cel mai adesea cu Bianca, fetița lor. Alina își amintește cum într-o zi aștepta aprobări pe holurile Agenției de Plăți, iar Bianca era bolnavă. Avea febră și nu avusese cu cine s-o lase acasă. Au obținut finanțarea pentru proiect, dar mai aveau nevoie de bani, de mulți bani. Au depus cereri de finanțare la peste 20 de bănci, spune Daniel, dar niciuna nu credea în viziunea lor. Aveau trei ani la dispoziție să înceapă realizarea proiectului și patru, să îl finalizeze. Iar în 2011 încă nu aveau finanțarea necesară. Daniel Donici povestește acum că „în septembrie aveam pe masă, la birou, hârtia că renunțăm la proiect. Era ultima lună în care mai puteam demara proiectul. Nu reușisem să primim finanțare și ne pregăteam să trimitem prin fax hârtia când a sunat telefonul.”

Era directorul unei bănci. Îi plăcuse proiectul și era de părere că este nevoie în România de o fabrică pentru procesarea laptelui de capră. Într-o lună aveau banii în cont și au început construirea fabricii. A urmat încă un an plin de provocări pentru că, mai ales la noi, orice șantier poate aduce și surprize. Mai ales că soții Donici își doreau ca totul să fie perfect. Fără compromisuri. Dar în iulie 2012, fabrica era gata. Ruina cumpărată în 2008 devenise o clădire cochetă, albă, luminoasă, cu dotări moderne și linii tehnologice de ultimă generație. Povestea Artesana putea începe cu adevărat.

Decalogul Artesana

Încă din prima zi de producție, Alina și Daniel Donici au condus întreaga afacere pe baza unui decalog cu reguli simple, dar stricte.

  1. Fără compromisuri.
  2. Lapte livrat de la furnizori aleși pe sprânceană, vizitați personal de Alina și Daniel. Fermieri care le-au dovedit că au grijă de bunăstarea animalelor pe care le cresc, plătiți corespunzător pentru eforturile lor.
  3. Intervenție minimă asupra laptelui pentru păstrarea tuturor calităților lui.
  4. Rețete autentice, adaptate laptelui românesc și sezonalității lui.
  5. Igienă absolută în fabrică, mai ceva ca în spitale.
  6. Testări frecvente ale materiei prime de la fermieri. Calitate, parametri, sănătate. Respectarea cu sfințenie a tuturor standardelor de calitate și siguranță a produselor.
  7. Angajați bine pregătiți și dedicați. Oameni care împărtășesc valorile lui Daniel și pe ale Alinei. Dispuși să învețe și să se autodepășească.
  8. Ambalaje de sticlă. Întotdeauna de sticlă. Așa ca pe vremuri. Pentru păstrarea produselor în condiții optime.
  9. Grijă pentru angajați, grijă pentru rodul muncii lor, grijă pentru clienți.
  10. Fără compromisuri.

Bunătatea laptelui.

Produsele Artesana sunt un elogiu adus laptelui, bunătății și calităților lui. Alina și Daniel Donici au ținut de la bun început ca laptele pentru fabrică să provină doar din ferme mici sau medii unde animalele se hrănesc și pe pășuni. Mare parte din ferme sunt din apropierea orașului Tecuci, unde e fabrica. Iar cei mai mulți dintre furnizorii de astăzi sunt cei cu care familia Donici a plecat la drum de la bun început, în 2012.

În fabrică, procesarea laptelui este minimă. Lactatele sunt obținute din lapte integral, neomogenizat. Brânzeturile sunt obținute doar cu fermenți naturali. Loturile de lapte nu sunt amestecate niciodată, au grăsimi diferite. De aceea, lactatele pot avea gusturi diferite în funcție de anotimpul ori chiar de luna în care au fost mulse vacile și caprele. Laptele ori produsele făcute din el vor avea o altă dulceață și alte arome în funcție de ce au păscut animalele. Păstrează prospețimea ierbii verzi primăvara, savoarea florilor de câmp ale verii, iar iarna aroma îmbietoare a fânului. Natura îmbunătățește gustul laptelui, nu omul. Omul are datoria de a-l păstra și de a-l oferi așa cum este.

De aceea, produsele Artesana sunt făcute din ingrediente curate, după rețete tradiționale, simple, fără aditivi și cu procesarea minimă a laptelui. Pasteurizarea este făcută la temperatură joasă. Ce înseamnă asta? Pasteurizarea este procesul prin care, cu ajutorul căldurii, sunt uciși agenții patogeni, microorganismele sunt distruse ori inactivate, iar laptele poate fi consumat în deplină siguranță. Însă pasteurizarea la temperatură joasă păstrează intacte proprietățile naturale ale laptelui. Vitaminele D și B 12, proteinele și acizii grași. Toate vor fi în produsele Artesana din ambalajele de sticlă. Ambalaje care nu le schimbă gustul, ci îl păstrează proaspăt, intact.

Care este semnul? Dovada? Laptele și iaurtul Artesana au un dop de grăsime. Smântână. Dacă întoarceți recipientul cu gura în jos, conținutul nu va curge. Acest strat gros format la suprafață nu înseamnă că produsul este alterat, ci dimpotrivă. Este dovada că este un produs natural, este un dop gras de imunitate care poate fi integrat în consum. Și este apreciat de cei ce știu să recunoască un produs de calitate superioară.

Care este riscul? Produsele atât de puțin procesate, atât de naturale, au un termen de valabilitate mai scurt. Trebuie vândute și consumate mai repede decât cele pasteurizate la temperaturi înalte, care au un termen extins de valabilitate și o valoare nutritivă a laptelui mult redusă din cauza procesării.

Iar prețul produsului final este mai mare decât al produselor altor companii. De ce? Pentru că în ambalajele de sticlă este munca fermierilor aleși cu grijă, hrana animalelor de pe pajiști, laptele curat atât de puțin procesat, verificările minuțioase din fabrică și utilajele performanțe, dedicarea oamenilor de acolo. Însă știm ce mâncăm, ce lapte bem. Ce le punem în farfurie copiilor noștri. Voi decideți dacă merită.

Buni dar neștiuți

Deși din făbricuța din Tecuci începuseră să iasă astfel de produse, primii pași ai soților Donici făcuți în această nouă lume s-au dovedit a fi anevoioși. Românii nu auziseră de Artesana. Prea puțini știau ce sunt lactatele artizanale, valoarea lor nutritivă și cât sunt de sănătoase. Puține magazine au fost dispuse de la bun început să-și ocupe din rafturi cu produse mai scumpe decât media. Și prea puțini apreciau pe atunci produsele din lapte de capră. Pentru că primele produse ieșite pe poarta fabricii au fost brânză de capră maturată ori cremoasă, dar și iaurt din lapte de vacă. Alina și Daniel Donici își încărcau mașina cu brânzeturi și iaurt și le vindeau chiar ei în târguri de profil din București, Brașov ori alte orașe. Au cunoscut mulți oameni în acea perioadă. Au vorbit cu ei despre procesul de fabricație, despre calitatea produselor, au primit primele aprecieri și laude. Au fost zile cu drumuri lungi, muncă multă, dar și satisfacții. Însă ce folos?! Cât vindeau ei, nu putea acoperi costurile funcționării fabricii și salariile angajaților. Iar creditorii își cereau banii pentru rate.

Au urmat cele mai grele momente din ceea ce înseamnă povestea Artesana. Alina, Daniel și părinții lor au primit înștințări că locuințele puse drept garanție pentru credite vor fi executate silit. Scoase la licitație. Soții Donici nu vor uita niciodată acele momente. Alina își amintește:

Tatăl meu m-a așezat la masă și mi-a spus: „Sunt convins că o să găsești o soluție și nu o să ajungem în stradă.” În momentul acela, preferam să-mi dea o palmă, dar m-a motivat enorm. Știa cum să pună problema cu mine pentru că nu mă sperii când dau de greu. Sunt o luptătoare, nu renunț!

Compania a intrat în insolvență, iar câțiva potențiali investitori le-au vizitat fabrica. Din fericire, nu le-a plăcut faptul că era concepută doar pentru produsele dorite de familia Donici, așa că nu au fost interesați. Alina și Daniel nu au renunțat. Dimpotrivă. Ajutați de „umbrela” insolvenței care nu presupune moartea afacerii, ci înghețarea datoriei până la relansarea afacerii ori lichidarea ei, și-au continuat drumul. Au renunțat la produsele mai puțin căutate, printre care și brânza de capră cu mucegai de la care le venise ideea întregii afaceri cu ani în urma. Și-au extins gama de produse realizate din lapte de vacă, mai ales că cel de capră era foarte greu de găsit iarna. Toate produsele noi aveau aceeași calitate. Ireproșabilă.

Ce i-a ajutat în acele momente?

Alina Donici: – Ne-am ajutat noi. Ne-am susținut, ne-am încurajat reciproc. Ne-au ajutat părinții și câțiva prieteni buni.

Daniel Donici: – Familia și câțiva prieteni apropiați. Am avut norocul ca, de-a lungul timpului, să cunoaștem oameni foarte frumoși, care au „aderat” la povestea Artesana. Ne-au ajutat în diferite etape, complet dezinteresat și le suntem recunoscători. Desigur, au fost și oameni care ne-au dezamăgit.

Măcar în acele clipe grele au fost dispuși la compromisuri?

Alina Donici: – Niciodată! Înainte să intrăm în faliment, cineva a venit la noi și ne-a propus să facem o telemea mai mult fără lapte. Am refuzat vehement. Ne-a zis că suntem nebuni, având în vedere situația în care ne aflam. Dar am știut dintotdeauna care este misiunea noastră.

Daniel Donici: – Chiar nu am fost tentați să facem compromisuri. Desigur, ni s-au propus. Am primit mai multe soluții la „problemele” noastre, dar am refuzat orice soluție de compromis. De ce să facem bani mai mulți, când putem face ce ne place?!

Au fost tentați să renunțe?

Alina Donici: – Oooo da, de multe ori. Dar mereu am găsit câte o motivație să mergem înainte. Asta este partea frumoasă când sunt doi: se sprijină unul pe celălalt. Așa a fost și la noi.

Daniel Donici: – Desigur, de multe ori. Dar ne-am „tras” unul pe celălalt și am mers mai departe. A ajutat și faptul că primeam de la clienți mesaje de genul: „mulțumim că existați”, „copilul meu mănâncă doar iaurtul vostru” sau „credeam că am intoleranță la lapte, dar produsele voastre nu îmi fac rău”.

Alina și Daniel Donici au mers mai departe. Au pierdut apartamentul în care locuiau cu copiii lor, dar au reușit să salveze casele părinților. Deși s-au mutat într-o casă pentru care plăteau chirie, și-au continuat drumul greu, nebătătorit, fără compromisuri. Produsele care au ieșit în continuare din fabrica lor au avut întotdeauna aceeași calitate.

Recunoașterea și renașterea.

Lucrurile au luat însă cu adevărat o turnură fericită în 2013, atunci când un prim hipermarket din România, Auchan, le-a vrut produsele. Vânzările au mers tot mai bine, la fel și producția fabricii. Lactatele Artesana au devenit repede căutate și apreciate. Cererea a fost tot mai mare. Din partea consumatorilor de lactate ori din partea tot mai multor magazine. În 2017, soții Donici au făcut o nouă investiție, mare, de jumătate de milion de euro, pentru o nouă linie de ambalare automată. Capacitatea de producție a fabricii și eficiența au crescut.

Iar în 2018, în fabrica din Tecuci a început să fie procesat lapte Bio. Livrat de fermieri de la vaci hrănite doar cu furaje ori nutrețuri naturale ori care au păscut pe pajiști curate, nestropite, iarbă crescută din pământ curat, fără chimicale.

Laptele vacilor care se îmbolnăvesc nu mai este trimis la fabrică atâta timp cât sunt tratate. Iar fiecare lot primit este testat cu minuțiozitate pentru a nu exista niciun fel de urme de antibiotic. Acum, în multe magazine din toată România sunt în rafturi lapte, iaurt, kefir și sana Bio.

Prezent și viitor.

Cererea de produse Artesana a devenit atât de mare încât fabrica de la Tecuci nu mai putea face față. Alina și Daniel Donici s-au văzut puși în fața unei noi alegeri: să continue activitatea cu actuala capacitate de producție și să livreze cât pot, unde pot, ori să ridice o nouă fabrică. Era însă vorba despre o investiție mare, de milioane de euro, iar soții Donici nu dispuneau de acești bani. Exista o singură soluție: să vândă o parte din companie unui investitor care le împărtășește valorile. Iar cu banii primiți să ridice o nouă fabrică și să livreze mult mai multe produse Artesana spre magazine. Acest investitor s-a dovedit a fi ROCA Investments, care a cumpărat 20% din acțiunile Artesana. ROCA Investments este un holding care își asumă misiunea de a crește valoarea companiilor pe termen lung, creat de fondatorii unora dintre cele mai de succes afaceri din România. Se alătură companiilor care traversează momente dificile, dar și celor care au nevoie de un partener tocmai datorită succesului și potențialului pe care îl au. Iar Artesana face parte, din fericire, din ultima categorie. Ce înseamnă pentru Alina și Daniel Donici acest parteneriat?

Alina Donici: – În fabrica nouă vom face exact aceleași produse lactate artizanale. Și, dincolo de contract, ne bazăm foarte mult pe valori. Avem aceleași valori și acesta este motivul pentru care ei, ROCA Investments, sunt astăzi alături de noi. Și, sincer, să știi că este bine să mai avem pe cineva alături de noi. La nivelul la care vrem noi să ducem Artesana, nu mai putem să le acoperim pe toate.

Daniel Donici: – Produsele vor fi la fel, chiar mai bune, spunem noi. Întotdeauna există posibilități de îmbunătățire. Ideea este să facem produse artizanale la scară mai mare. ROCA s-a potrivit mănușă cu nevoile noastre, cu viziunea noastră de antreprenori, tocmai pentru că ei nu intervin în această viziune. Doar ne ajută să ne perfecționăm. Nu numai că vom rămâne la fel de implicați, dar ne-am asumat prin contract că nu ne vom apuca de altceva. Considerăm că mai avem multe de spus și de făcut.

Așadar, povestea Artesana nu se termină aici. Ba dimpotrivă, începe un alt capitol. Iar familia Donici va parcurge la fel ca până acum noul drum care i se deschide în față: împreună, cu multă dragoste pentru Artesana și fără compromisuri.